Lumini si umbre
O. se juca cu umbra ei, facea umbre chinezesti pentru C. pe jos, pe hol.
O.: – Uite tati ce umbra mare am! Parca sunt o mamica!
Trece vremea, trece
Locuiam inca la Paris, O. avea cam 2 ani jumate – 3. In parc, mai multi copii de culoare vin si se pun in jurul nostru. Sunt hipnotizati de ochii albastri ai lui O. Incep sa imite oamenii mari la discutii.
Un baietel (uitindu-se la O. si vorbind cu mine): – Eu tin cu PSG!
Eu: – Pe bune? Ce chestie!
El: – Da, dar nu is francez. Sunt din Côte d’Ivoire (Coasta de Fildes).
Eu: – Uau, super!
El (spre O.): – Ea cam citi ani are?
Eu: – Doi ani jumate.
El: – Imediat o sa aiba cinci ani …
O fetita de linga el: – ... apoi o sa aiba 26 de ani si o sa fie mare …
Alt baietel: – ... apoi o sa aiba copii …
Fetita de mai-nainte: – ... apoi o sa fie batrinaaa …
Monumentul Everest
De citeva luni, O. a descoperit Google Earth. Interesant cum un copil de 6 ani se poate juca si intelege f usor aceasta aplicatie. Acum citeva zile ne uitam amindoi aiurea peste hartile Europei, Americii, Asiei … zic eu: – Hai sa ne uitam la muntii Himalaya! Stii ca astia sunt cei mai inalti munti din lume!
O. – Hai!
Cautam noi, gasim Himalaya, ne holbam la vailea alea adinci dintre munti, de sus parca erau fluvii, apoi ne-am prins ca probabil sunt ghetari.
Eu: – Uaaaa, uite ce frumos se vede!
O: – Super fain. Stii ca virfurile muntilor nu is asaaaaa din zapada sau din gheata? Is ca si statuile!
...
Get free blog up and running in minutes with Blogsome | Theme designs available here
