De ce?

Tocmai am gasit o poveste pentru copii super simpatica pe un blog-ul re:Troniu:

Era odata ca niciodata un pitic mic-mic ce locuia impreuna cu parintii sai. Si intr-o vineri seara, piticul a adormit.


[link]

Din partea unui tatic advanced: pregateste repede alta poveste, asta mai merge citeva luni

C. invata colinde si ea, desi e cam mica sa le priceapa. De exemplu, ieri fredona:
C.: – Buna di-mi-neeeeaaaaa-ta la Mos A-jung, ne dati or nu ne dati …

Pe cind mosul celalalt, Craciun, are probleme de culoare (clasice):
C.: Mos Craaa-ciun, cu pleee-te galben …

"Citim" pozele din "Cartea junglei 2" cu C. La penultima pagina, Baloo e intins pe spate, ranit dupa lupta cu Shere Kahn. Mowgly sta aplecat peste el, trist, Baghera linga el, ploua trist:

Eu: – Vai, vai, saracu Baloo, oare ce o fi patit?

O.: – Oare o murit?

C: – Nu stii.

Dam pagina, e soare, cei trei prieteni danseaza fericiti:

Eu: -  Uaaaaa, uita-teeeee! Ce s-o intimplat?

C: – Nu mai plouaaaaa!

Ascultam in masina colinde cu Hrusca. Favorita lui O. e "Ciucur verde de matase!". Dar bineinteles ca nu a inteles bine versurile in romana:

O.: – "Ciucur verdeeeee ce mai face…"

Mama: – Pusi, nu asa: "Ciucur verde de ma-ta-se!", matasea e un material din care se fac haine, stii?

O.: – "Ciucur verdeeeee ce mai Tase, Ciucur verdeeeee ce mai Taaaaaseeeee,

Corindele corind, Corindele corind!"

• "Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte)." (dedicaţie)
• "Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii." (Capitolul I)
• "Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut." (Capitolul IV)
• "Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguţători. Cum însă nu exista neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei sa ai un prieten îmblânzeşte-mă."

Micul prinţ (1943) de Antoine de Saint-Exupéry (1900 – 1944)

In masina, mergem sa cautam un loc de parcare in jurul rezidentei. Recent, cind era cu mama ei, O. fusese speriata de un politist care o vazuse fara centura.

Eu: – Pune-ti, te rog centura, vrei sa ne vada iara politistul ala? Stii ca data trecuta abia am scapat fara amenda! Vezi, ca de data asta tu te descurci cu el, treaba ta cum ii platesti amenda!

...

O: – Tati, da ai ceva maruntis la tine? 

O. avea cam 4 ani cred, citeam dintr-un abecedar romanesc. O. recunoaste deja multe litere, dar cum la scoala invata in franceza, se mai intimpla confuzii haioase:

Eu: – Asta ce litera e?

O.: – B de la … bicicletaaaaa!

EU: – Bravo. Si asta?

O.: – O de la … lunette! (ochelari in franceza) 

O.: – De ce la hotel e mai frumos decit acasa?

... 

O.: – De ce oamenii merg sa doarma la hotel?

O.: – Aaaaa, stiu, ca sa nu doarma in masina si sa consume benzina

O. ii explica lui C. ce e cu ploaia, cu norii, de unde vin …

O.: – Stii, C., norii nu sunt de pe planeta asta!

Recent am inscris site-ul pe trafic.ro si am observat ca a aparut o categorie de bloguri romanesti. Dupa o vreme am gasit doua articole similare cu cele de pe “De ce?”: Copiii spun lucruri trasnite I si II (de pe Andrei 100%).

Cea mai interesanta descoperire a fost un .. blog-tiz: De ce?.

Seara cind culcam fetele parcurgem invariabil acelasi ritual: citim povesti, stingem lumina, mai ridem putin si inchidem usa. Dupa vreo 10 minute cineva cere apa, dupa alte 10 altcineva vrea la pipi, si iaca asa se face ora de cind “dormim”.

Recent, dupa o zi zbuciumata, O. si C. au adormit instant. Dupa vreo ora ma duc sa verific daca toata lumea doarme si C. se trezeste de la zgomotul usii. Se ridica in fundic, cu ochii cirpiti de somn si zice:
- Nu, tati, nu vreau apa!


Noroc ca a fost usor de convins sa se culce inapoi.

Ne uitam cu C. (aproape 3 ani) intr-o carte de La Fontaine, plina de desene. La o fabula cu ceva catei, erau desenati vreo 4-5 ciini ce isi imparteau un sirag de cremwursti, iar dintr-o parte soseau inca doi cu un panier.

Eu: – Ce zici C., ce au cateii aia doi in panier?
C.: – ... Mustaaaar