De ce?

Dimineata, dupa ce am pus o muzica "serioasa", C. fuge dincolo si striga:
C.: Tati, imi pui muzica de fustita?

Mama: – O.! Ti-am mai spus sa nu fugi de buni, sa alergi pe strada ca o disperata si singura! Stii de ce nu e voie sa mergi singura pe strada?
O.: – Da, pentru ca sunt nebuni!

Seara, dupa ritualul uzual inainte de nani (eu vreau la pipi, eu vreau apa, eu …), C. sughite de numa’.
Eu: – Ce-i puisor, de ce sughiti?
C.: – Pentru ca nu am baut toata apa!

De citiva ani am o banda desenata favorita: Calvin and Hobbes. In ea este vorba de Calvin, un baietel de vreo 6-7 ani, si de trigrul sau de plush Hobbes (care pentru baietel este un tigru foarte adevarat).

Iata una dintre perlele lor: 

Calvin: – Ma intreb unde mergem cind murim.
...
Hobbes: – Pittsburgh?
Calvin: -  Cind suntem buni sau cind suntem rai?

PS Lista personajelor o gaisit aici. Mai multe desene si  abonament aici: Calvin and Hobbes.

O. imi povesteste si ea iesirea de la aceeasi Jardin d’Acclimatation. Se pare ca scolile din Palaiseau au abonament luna asta la gradina asta faimoasa. De data asta nivelul este mult mai elevat, doara e in clasa I.
O. – Tati, tati, o sa mergem miine in sortie la Jardin d’Acclimatation (nu mai stiu cum a pronuntat exact)!
Eu: – Uaaa, super, da unde e gradina asta?
O.: – Pai la Paris cred! Ce super, ce ma bucur si o sa mergem cu autocarul, uraaa!
O: – Da’ nu e departe pina la Paris?
Eu: – Pai e un pic departe, dar nu faceti mai mult de o juma de ora – o ora …
O.: – Sau sunt mai multe Paris-uri? Poate este altul mai aproape!

C. merge in prima iesire cu scoala, cu cei 3 anisori abia impliniti. Iesirea s-a petrecut la Jardin d’Acclimatation, la Paris. Dupa asa o iesire intelectuala, ce imi spune seara ca a vazut?

C. – Tati, am vazut … picturi … deeee Tablo Picasso!

Pe blogul Textier am descoperit o mica gema:

Geopolitica pentru copii
Fi-miu (6 ani 1/2) e pasionat de geografie. Oricîte hărţi, atlase şi enciclopedii i-aş cumpăra, el trage tot la o hartă veche, a "Republicii Socialiste România". Drept pentru care mă pomenesc că am cu el următorul dialog:
– Eu ştiu ţările vecine ale României.
– Bravo. Zi-mi-le şi mie.
– Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria şi Rusia.
– Rusia?
– Da, pe hartă scrie URSS, dar eu ştiu că asta e denumirea oficială a Rusiei.
– Mda, ai dreptate într-un fel… Dar ştii, hai să-ţi explic: harta aia e ceva mai veche. Iar Rusia era pe vremuri o mare împărăţie, aşa, un imperiu…
– Ca Imperiul Roman?
– Da, într-un fel. Iar URSS era denumirea acelui imperiu rusesc.
– Aha…
...

powered by performancing firefox

Mama si cu C. gatesc "impreuna". Ca de obicei, orice ocazie e buna pentru dat cu parerea asupra cuvintelor ce apar in discutii: 

Mama: – Acuma o sa punem uleeeei…

C.: – In romana se zice "apa"! (ceva nu s-a inregistrat corect )

Dupa citeva saptamini de pregatire pentru inceputul "scolii" lui C. (3 ani), cu explicatii in romana si franceza (cum ii spune la "..." in romana, cum ii spune la "..." in franceza etc), la masa, mai multe mamici discuta cu copiii.

S. o intreaba pe C. despre mine:

S.: – C ., spune-mi, te rog, cine e Marius?

C. (peltic): -  Paaaai, sa ma gindeeesc, sa ma gindeeeesc, ... in romana zicem "tata"!

Mergem spre scoala, e un vint teribil, foarte frig. Am pornit cam tirziu si le grabesc pe fete:

- Haideti, haideti, ca o sa intirziem, e deja foarte tirziu …

Avansam cu greu. La un moment dat, o pala mai tare ii impinge lui C caciula pe ochi.

C.: – Of ce ma inerveaza caciula asta, tot timpul intirzie!

P.S. Scuze pentru pauza editoriala dar C a inceput si ea, saracuta, scoala sau caminul mai bine spus, asa ca programul familiei s-a aglomerat. Pe de alta parte, C incepe sa isi dea cu parerea despre lumea asta, asa ca pe blog vor aparea noi opinii