De ce?

C. asculta o poveste. In desenul din carte apare un print blond si o printesa cu o rochie galbena.

C.: – Uite mami, printul are parul galben!
Mama: – Pusi, spunem parul blond, nu galben!
C.: – Uaaaa, si uite ce rochita blonda are printesa

C. (3 ani) e racita si tuseste. Suntem acasa, singurei, si ma gindesc sa ii fac un ceai de menta. Pregatesc apa, o pun la microunde, o las sa fiarba vreo 2 minute si pregatesc infuzia de menta.

Intre timp, ea se uita la mine si ma tot intreaba de ce fac aia, de ce fac cealalta. Eu ii explic (cit pot) si o tot conving ce bun e ceaiul pentru raceala:

Eu: – Stii? Bem ceai cind suntem raciti pentru ca ceaiul face bine!

C. se uita la mine mirata, putin confuza. Dintr-o data pricepe ce vreau sa zic, zimbeste si se uita la cana cu ceai si o intreaba:

C.: – Mai ceaiule, faci bine?

In Cluj este un doctor foarte cunoscut, pe numele lui de familie Vulpe. O fetita merge in consult la el, cu taticul ei. Povestesc ei dinainte ce si cum sa ii spuna lui nenea doctorul, ca il cheama Vulpe dar nu e frumos sa aducem vorba despre numele de familie al cuiva etc. Era vorba de un consult pentru o verificare la ochi.

Fetita ajunge putin stresata, nu zice mare lucru. Dupa multe raspunsuri monosilabice in timpul consultului, doctorul incearca sa fie simpatic cu fetita. Insista ca aceasta sa il intrebe ce vrea ea. La care fetita:

I.: – Nenea Vulpe, va plac gainile?

O.: – Tati? Stii de ce imi place culoarea albastra?
Eu: – Nu, de ce?
O.: – Pentru ca imi place sa zbor!