De ce?

Azi am fost condamnat de instantele superioare la spalatul exterior al geamului. Cum avem cam 8,3 cm de balcon (e un soi de balustrada de-a lungul geamului mai mult), la o tentativa de atac a coltului cel mai indepartat m-am infipt destul de serios intre geam si respectiva balustrada. Cu greu reusesc sa ma extrag, sub privirile amuzate ale lui O.

O.: – Tati, cred ca trebuie sa faci o cursa de slabire!

La benzinarie, O. intreaba pe un aer pretentios:
O.: – C., stii tu cumva unde baga tati benzina?
C. (foarte afetcata) – Dar sigur ca da! In portbagaj!
(In original suna si mai bine: Bah oui! Dans le coffre!)

 Mami si O. se coafeaza intr-o camera. C. lucreaza ceva in alta camera.

Mami: – Ce faci C.? Te joci?

C.: – Fac un desen.

Mami: – Ce zici? Ca nu te aud!

C.: – Fac un desen. Nu ma uit la deseneeee! Fac un desen!

Mergem la cinema. Filmul incepea la si 20, noi ajungem in parcare cu greu la si 19. Nu mai sunt locuri. Cautam disperati, dupa o vreme gasim, nu chiar in fata la cinema dar ok, nu foarte departe. O luam la fuga spre cinema, eu uitind desigur cheile in contact si radio-ul mergind. Luam bilete la Kung-Fu Panda, intram, uffff.

Dupa vreo 10 minute de publicitate, incepe filmul. Stam la citeva rinduri din fata, destul de aproape, scaunele sunt adinci si moi, o desfatare. Dupa inca vreo 15 minute si inceputul durerilor de burta de atita ris, C. se apleaca si imi sopteste:

C.: – Tatiiiii, da de ce nu li se vad picioarele?

Reusesc cu greu sa nu explodez in hohote. Pina la urma a stat saracuta cind in genunchi, cind pe bratul scaunului meu. Ufff, greu la 4 ani juma :p

O.: – Tati, putem minca niste cornelutze?

(Se pare ca venirea lui buni din ro da de furca micutzelor frantzuzoaice;))

O. si C. sunt foarte fericite, mami le da voie sa se uite la desene. C. fuge prin casa si striga: C.: – Yeeeeeeee! U-ra, u-ra, u-ra! Les trois moustiquaires! (cei trei musticari)

C.: Buni, stii care e Lion King? E un leu, ala care o jucat si in Roi Lion!