Filme scurte, de picioare
Mergem la cinema. Filmul incepea la si 20, noi ajungem in parcare cu greu la si 19. Nu mai sunt locuri. Cautam disperati, dupa o vreme gasim, nu chiar in fata la cinema dar ok, nu foarte departe. O luam la fuga spre cinema, eu uitind desigur cheile in contact si radio-ul mergind. Luam bilete la Kung-Fu Panda, intram, uffff.
Dupa vreo 10 minute de publicitate, incepe filmul. Stam la citeva rinduri din fata, destul de aproape, scaunele sunt adinci si moi, o desfatare. Dupa inca vreo 15 minute si inceputul durerilor de burta de atita ris, C. se apleaca si imi sopteste:
C.: – Tatiiiii, da de ce nu li se vad picioarele?
Reusesc cu greu sa nu explodez in hohote. Pina la urma a stat saracuta cind in genunchi, cind pe bratul scaunului meu. Ufff, greu la 4 ani juma :p
