De ce?

Dupa citeva zile de la discutia despre calculatoare si imprimante de pe vremuri, atingem din nou subiectul, de data aceasta cu O.

O.: – Si chiar nu aveati calculatoare pe vremuri?

Eu: – Nu.

O.: – Si pozele erau in alb si negru, asa-i? 

Eu: – Da.

O.: – Si hainele pe vremuri erau alb si negru, nu? 

Ne uitam la niste desene, cind C. isi aminteste ceva:

C. – Familia A. are trop de chance (sunt foarte norocosi)!

Eu: – De ce?

C. – Pentru ca sunt in vacanta la Stra, Stra, Strasbourg!

Eu: – Si ce e asa de fain sa fii in vacanta la Strasbourg? Ce fac ei acolo?

C. –  Pai is multe chestii, foarte faine, este si un togoban...

C. se pregateste sa mearga in gradina. Isi ia niste papuci pe care nu ii recunosc.

Eu: – C., de unde ai papucii astia?

C.: – Nu stiu, mama i-o gasit! 

O. ii face "un coafor" lui mami care este in extaz.

F.: – Uaaauuu ce bine eeee!

O. (ii susura incetisor la ureche): -  Nu o sa te coste asa mult!

O.: – Tati, stii ce e un an bisect?

Eu: – Nu, ce e?

O.: – Pai e din patru in patru ani, cind este campionat de fotbal!

C.: – Tati, stii de la ce vine barbecue?

Eu: – Nu, de la ce?

C.: – De la Barbie! Barbie-cue

Mama: – C., ti-a taiat tati unghiile la mînutze?

C.: – Daaa…

Mama: – Esti sigura? Cind?

C.: – Pai de mai multe ori!

C. este la toaleta … se gindeste F. schimba lenjeria.

C.: – Mami, de ce schimbi hainele lenjeria de pat?

F.: – Pentru ca tata o "sforait" lenjeria Iti dai tu seama?

C.: – Nu pot, ca fac caca acumaaa!

Discutam cu O. azi de una-alta. Ajungem sa povestim despre cei 3 muschetari pornind de la numele unui catel (Portos).

La care O. ma intreaba:

O.: – Da’ au existat vreodata muschetari?

Eu: – Da, dar cei 3 muschetari e o poveste.

O.: – Tati, da’ de ce le zice muschetari (fr. mousquetaires)?

Eu: – Pai aveau tot timpul o pusca ce se numea muscheta (fr. mousquet).

O.: – Aaaaaa, eu credeam ca erau foarte muschiulosi!

Discut cu C. (care tocmai a implinit 4 anisori) despre bomboane, dintisori, manger-bouger.fr, etc.

Eu: – Deci ai inteles C.? Ce se intimpla daca mincam bomboane?

C.: – Pai, pai, pai, pai daca nu mincam bomboane, apoi nu suntem cuminti!

C. a primit 2 lei de jucarie, unul e o leoaica (mamica) si al doilea e un pui. Eu observ ca leoaica rinjeste si ii admir dantura (din care se vad mai ales incisivii):

Eu: – Uau, uita-te ce dinti are!

C.: – Da, are doi. Ca restul i-au cazut, ca si lui O.!

Discutam la cina in bucatarie. O. imi spune pe un ton foarte "oripilat" pe care il foloseste adesea cind observa la alti copii ca fac ceva ce si ea si-ar dori sau ceva ce si ea face:

O. (ingijorata): Tati, auzi, la scoala sunt niste copii care maninca bomboane inainte de a merge la cantina de amiaza! Iti dai tu seama?

C. (flegmatica): – Cine? Tu?

Duminica, dimineata, cafea. Cu toata lenea, ma duc sa le intreb pe fete daca vor sa iesim:

Eu: – Ce ziceti, iesim un pic afara?

Ele: – Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Eu: – No, mergeti si va imbracati.

Ele: – Ooooooooooooooooooooooooooooooooooo…

O. ii detaliaza lui C. etapele din viata unui om, numarind pe degete:

O.: – La inceput suntem in burtica, apoi ne nastem, apoi suntem bebe, apoi suntem bebi mari, apoi suntem copii, apoi suntem adolescenti si apoi adulti.

Apoi cu o privire cam dezamagita:

O.: – Eu mai am doua chestii.

Eu ma joc cu fetele. O intreb pe C.:

Eu: Ce zici C., sa iti maninc nasucul?

C.: Nuuuuuuu…

Eu: Saaaaau, mai bine sa iti pap barbica?

C.: Nuuuuuuu…

Eu: Atunci macar un degetel ma lasi?

C.: Nu tatiiiii! Nu vezi ca is lipita? (arata spre minutze si trage cu una de cealalta sa imi arate ca se tin de corpul ei).

C.: Tati? Stii ca L. are doua mamici?

Eu: Hmmm, chiar? Dar cum se poate asta?

C.: Nu stiu, poate ca erau lipite …

Dimineata inainte de a pleca la scoala, C. incearca sa imi ceara ceva.

C.: – Tati, ma dai, te rog, cu purfam.

Eu: – Purfam? Ce e aia?

Eu ma gindeam ca ea vrea sa zica pour femme (fr. pentru femei) – banuind sarmanul copilas de a fi avansat in franceza la doar 3 ani jumate.

C.: – Nuuuu, tataaaaa! Purfamul e mic, roz, cu funditza si face "psssst" (si arata spre git).

Eu percutez: Aaaaaaaaaaaaaaaa, vrei sa te dau cu parfum?

C.: Daaaaa, tati, vezi ca stii ce e ala purfam? No, ma dai?

O. vine foarte incintata de la lectia de percutie si ii explica unei prietene ca djembé-urile (aka tobe, tam-tam) sunt facute dintr-un singur copac. Pentru a fi cit mai sugestiva apropo de raritatea si dificultatea producerii lor, ea spuse:

O.: Stii, sunt foarte putine djembé-uri in viata!

O. (7 ani jumate) imi arata ultimele cumparaturi. Dupa ce ma minunez in fata ultimei bluze verzi cu modele, O. o asaza pe jos si incepe sa o impature. Ii spun sa o impature pe pat, ca e sigur mai curat decit pe jos.

O.: – Dar stai, lasa-ma, ca ii mai plat pe jos!

Bunica discuta cu O. pe Skype.

B.: – ... Si pe la cit te trezesti tu dimineata?
O.: – Pai pe la sapte jumate.
B.: – Dar te trezesti singura sau suna ceasul?
O.: – Pai pune tati ceasul sa sune.
B.: – Si tu te trezesti prima?
O.: – Nuuuu, de obicei se trezeste mami sau tati inainte. Numai cind visez si ma opresc in mijlocul visului, atunci ma trezesc eu prima!