De ce?

Ne uitam la niste desene, cind C. isi aminteste ceva:

C. – Familia A. are trop de chance (sunt foarte norocosi)!

Eu: – De ce?

C. – Pentru ca sunt in vacanta la Stra, Stra, Strasbourg!

Eu: – Si ce e asa de fain sa fii in vacanta la Strasbourg? Ce fac ei acolo?

C. –  Pai is multe chestii, foarte faine, este si un togoban...

O.: – Tati, de ce stelele astea pe care le vedem, mici, pe cer, nu sunt in forma de stea?

 Imagine: Swobodin (flickr).

Discutam azi cu O. despre Soare, Pamint, planete etc.

O.: – Dar chiar se invirte asa Pamintul, incontinuu?

Eu: – Da, si acuma cind vorbim noi, el se invirte cu noi pe el!

O.: – Iooooi, chiar? Dar cum de nu picam? Cum de nu ametim?

Eu: – Pai Pamintul ii atrage pe oameni, si oamenii in timp s-au obisnuit!

O.: – Sunt unii care nu s-au obisnuit!

Eu (perplex): – Si ce fac?

O. (dind din umeri): – Pai, cad!

O. imi povesteste si ea iesirea de la aceeasi Jardin d’Acclimatation. Se pare ca scolile din Palaiseau au abonament luna asta la gradina asta faimoasa. De data asta nivelul este mult mai elevat, doara e in clasa I.
O. – Tati, tati, o sa mergem miine in sortie la Jardin d’Acclimatation (nu mai stiu cum a pronuntat exact)!
Eu: – Uaaa, super, da unde e gradina asta?
O.: – Pai la Paris cred! Ce super, ce ma bucur si o sa mergem cu autocarul, uraaa!
O: – Da’ nu e departe pina la Paris?
Eu: – Pai e un pic departe, dar nu faceti mai mult de o juma de ora – o ora …
O.: – Sau sunt mai multe Paris-uri? Poate este altul mai aproape!

Pe blogul Textier am descoperit o mica gema:

Geopolitica pentru copii
Fi-miu (6 ani 1/2) e pasionat de geografie. Oricîte hărţi, atlase şi enciclopedii i-aş cumpăra, el trage tot la o hartă veche, a "Republicii Socialiste România". Drept pentru care mă pomenesc că am cu el următorul dialog:
– Eu ştiu ţările vecine ale României.
– Bravo. Zi-mi-le şi mie.
– Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria şi Rusia.
– Rusia?
– Da, pe hartă scrie URSS, dar eu ştiu că asta e denumirea oficială a Rusiei.
– Mda, ai dreptate într-un fel… Dar ştii, hai să-ţi explic: harta aia e ceva mai veche. Iar Rusia era pe vremuri o mare împărăţie, aşa, un imperiu…
– Ca Imperiul Roman?
– Da, într-un fel. Iar URSS era denumirea acelui imperiu rusesc.
– Aha…
...

powered by performancing firefox

De citeva luni, O. a descoperit Google Earth. Interesant cum un copil de 6 ani se poate juca si intelege f usor aceasta aplicatie. Acum citeva zile ne uitam amindoi aiurea peste hartile Europei, Americii, Asiei … zic eu: – Hai sa ne uitam la muntii Himalaya! Stii ca astia sunt cei mai inalti munti din lume!
O. – Hai!
Cautam noi, gasim Himalaya, ne holbam la vailea alea adinci dintre munti, de sus parca erau fluvii, apoi ne-am prins ca probabil sunt ghetari.
Eu: – Uaaaa, uite ce frumos se vede!
O: – Super fain. Stii ca virfurile muntilor nu is asaaaaa din zapada sau din gheata? Is ca si statuile!
...

Dupa o luna petrecuta in Romania, prima zi la scoala in Franta.
Pe drum spre masina, dimineata:

O: – Uite tati, e luna intreaga!
Eu: – Se zice luna plina, pusi.
O: – De ce?
Eu: – Pai asa se zice. Acuma o vedem toata, intreaga, dar zicem “luna plina”. In franceza “pleine lune”. Dupa aia straluceste mai putin, mai putin, pina e ca o secera.
O: – Atuncea e goala?
Eu: – Nu, zicem ca e ca o secera.

O se gindeste …

O: – Nu, stiu de ce e luna plina! Pt ca acuma suntem in Franta, care e foarte mare, de aia!

(Cred ca aceasta e urmarea discutiilor despre ce e o tara, un oras, de unde pina unde e Franta, Romania etc … who knows?)

De fiecare data cind mergem in Romania, prima tinta e satul bunicilor materni ai lui O care se numeste Apa (in Satu Mare).

(La telefon cu prieteni)
O: – Stii, noi o sa mergem in România, la bunica M, in Apa, si apoi si la bunica L, in Cluj.

(Pe drum)
O: – Mai este mult pina in Romania?
Tata: – Da pusi, f mult.
...
(Mai tirziu)
O: – Mai este mult pina in Romania?
Tata: – Aproape am ajuns.
...
(Dupa vama.)
Tata: – Uraaa, gata am trecut de granita. Acuma sintem in Romania pusi.
(Trecem prin Valea lui Mihai, un sat luuung cu un drum groaznic)
O: – Da unde sta bunica? Acuma cautam parcarea?
Tata: – Hahaha, nu pusi, am ajuns in Romania. Da’ bunica sta in Apa. Mai avem pina acolo.
...
(Mai tirziu, incerc sa clarific ce e cu Romania, Apa etc)
Tata: – Stii pusi, Romania e o tara. Apa e un sat. Si in Romania is multe multe sate si orase. Bunica L sta la Cluj – asta e un oras.
O: – Tata, da Romania e un sat asa, mai mare?
...