De ce?

La benzinarie, O. intreaba pe un aer pretentios:
O.: – C., stii tu cumva unde baga tati benzina?
C. (foarte afetcata) – Dar sigur ca da! In portbagaj!
(In original suna si mai bine: Bah oui! Dans le coffre!)

In masina, mergem sa cautam un loc de parcare in jurul rezidentei. Recent, cind era cu mama ei, O. fusese speriata de un politist care o vazuse fara centura.

Eu: – Pune-ti, te rog centura, vrei sa ne vada iara politistul ala? Stii ca data trecuta abia am scapat fara amenda! Vezi, ca de data asta tu te descurci cu el, treaba ta cum ii platesti amenda!

...

O: – Tati, da ai ceva maruntis la tine? 

O.: – De ce la hotel e mai frumos decit acasa?

... 

O.: – De ce oamenii merg sa doarma la hotel?

O.: – Aaaaa, stiu, ca sa nu doarma in masina si sa consume benzina

Vorbeam dimineata spre scoala cu O. despre masini. Asta e faina, aia e prea mica etc. Vedem o micutza masina electrice, ce se poate conduce fara carnet si nu depaseste 30-40 km/h.
O.: – Uite ce masinutza micutza si simpatica!
Eu: – Masina asta e electrica, are un fel de baterie si merge mai incetuc, asa …
O.: – Atunci putem uita de ea!

Mergem cu masina, eu (tata) si O (6 ani) sa lasam musafirii la aeroport. Ca de obicei, drumul de intoarcere este prilej de observatii profunde asupra lumii din partea lui O.
Corelatiile sunt ca de obicei complet neasteptate, iar concluziile … cel putin haioase.

Background: dupa ziua aniversara, incepind cu 1 ianuarie, prima este ziua lui C (2 ani), apoi a lui O, apoi a mea si apoi a sotiei.

O: – Tati, da
acuma o trecut ziua lui C, asa-i? Asta inseamna ca prima aniversare e a mea! Apoi a ta, apoi a lui mama.
Eu: – Da. Si dupa ce trece ziua ta, apoi prima e a mea! Dupa fiecare aniversare se schimba!
O: – Si tu citi ani o sa ai?
Eu: – 30!
O: – Cit masina!
Eu: – ??? Cum adica?
O: – Pai mi-o zis mama ca masina poate sa mearga in unele locuri cu 30 de kilometri (n.m. pe ora), in altele cu 50 si asa mai departe. 30, ca si tine

De fiecare data cind mergem in Romania, prima tinta e satul bunicilor materni ai lui O care se numeste Apa (in Satu Mare).

(La telefon cu prieteni)
O: – Stii, noi o sa mergem in România, la bunica M, in Apa, si apoi si la bunica L, in Cluj.

(Pe drum)
O: – Mai este mult pina in Romania?
Tata: – Da pusi, f mult.
...
(Mai tirziu)
O: – Mai este mult pina in Romania?
Tata: – Aproape am ajuns.
...
(Dupa vama.)
Tata: – Uraaa, gata am trecut de granita. Acuma sintem in Romania pusi.
(Trecem prin Valea lui Mihai, un sat luuung cu un drum groaznic)
O: – Da unde sta bunica? Acuma cautam parcarea?
Tata: – Hahaha, nu pusi, am ajuns in Romania. Da’ bunica sta in Apa. Mai avem pina acolo.
...
(Mai tirziu, incerc sa clarific ce e cu Romania, Apa etc)
Tata: – Stii pusi, Romania e o tara. Apa e un sat. Si in Romania is multe multe sate si orase. Bunica L sta la Cluj – asta e un oras.
O: – Tata, da Romania e un sat asa, mai mare?
...

(Seara, aproape de ora de culcare, dupa citeva povesti. Fara legatura cu ce discutam …)
O: – Tata, da tu esti român?
...

(In masina, dinspre Franta spre Romania. Trecem granita in Germania. )

Tata: – O, uite acuma suntem in Germania. Am iesit din Franta si inca nu am ajuns in România!
O: – Da’ aici ce limba se vorbeste?
Tata: – Germana. (Si pun ceva radio sa vada diferenta.)

(Dupa o zi, trecem prin Ungaria. Radioul prinde ceva post de muzica maghiar. Stiri.)

O: – Tata, da aici ce tara e?
...

La volan.
Aglomeratie pe autostrada.
O tanti fara grija (atentie) imi intra din dreapta in fata, fara sa semnalizeze.

Eu: – Vaca! Nu vezi pe unde mergi?
O din spate (se aude cum isi scoate degetelul din gurita): – Tata, vaca e un animal!
...