De ce?

Ne uitam la videoclipuri cu Roxette pe Google/YouTube. Primul, The Look, se petrece intr-un fel de casa, este ceva actiune cu doi amanti si o tanti geloasa care intervine. Al doilea videoclip e in concert intr-un castel italian probabil. C. se uita cu gura cascata si dintr-o data intreaba:

C.: – Tati, acuma nu mai cinta acasa la ei? Is la un chateau?

Fetele sunt foarte fan ABBA mai nou. "Gimme-gimme" este una dintre piesele lor favorite, mai ales de cind a preluat-o Madonna in versiune mai dance.

C.: – Mami, imi pui muzica sa dansez?

F.: – Da, pusi, ce vrei sa pun?

C.: – Meghi-meghi! (adica "gimme-gimme" spus de C.)

C. (continua): – Da’ ala pe care il cinta MacDonna!

Duminica dimineata, in prima zi de vacanta, nimic nu e mai relaxant si mai benefic (mai ales in relatia cu vecinii) decit o sesiune de pian (de jucarie).

C.: – Mami, imi dai te rog pianul, ca nu mai fac asta!

Mama: – Ce nu mai faci?

C.: – Ca nu mai cînt la el!

O. vine foarte incintata de la lectia de percutie si ii explica unei prietene ca djembé-urile (aka tobe, tam-tam) sunt facute dintr-un singur copac. Pentru a fi cit mai sugestiva apropo de raritatea si dificultatea producerii lor, ea spuse:

O.: Stii, sunt foarte putine djembé-uri in viata!

Ne uitam la un concert Pink Martini, la televizor. Grupul cinta preluari de melodii din anii 50-60 spaniole, italiene, etc. Pe scena sunt doi solisti principali, pianistul si cintareata grupului, si o gramada de acompaniatori la trompete, tobe, xilofoane, un fel de chitara asiatica etc.

La un moment dat, pe o piesa de origine apare un cintaret ras in cap.

C.: – Uaaaauuu, ce cretz e neneaaaa!

Ii explicam ce e cu frezele astea … Dupa o vreme ne fura spectacolul si incepem sa imitam cintaretii de pe scena (ficare dupa posibilitati). Sunt adus la realitate brusc:

C.: – Tatiii, nu asculti bineee!

C. ne demonstreaza ultimele compozitii de percutie moderna, influentata fiind de cursurile surorii sale O. Dupa ceva ritmuri ce imitau niste animale, incepe sa frece cu minutzele in S-uri mari pe suprafata de concert (masa). Un prieten din asistenta incearca sa ghiceasca:

- Stiu, e sarpele!

C.: – Nuuuuuu, sunt eu! 

Dimineata, dupa ce am pus o muzica "serioasa", C. fuge dincolo si striga:
C.: Tati, imi pui muzica de fustita?

C. invata colinde si ea, desi e cam mica sa le priceapa. De exemplu, ieri fredona:
C.: – Buna di-mi-neeeeaaaaa-ta la Mos A-jung, ne dati or nu ne dati …

Pe cind mosul celalalt, Craciun, are probleme de culoare (clasice):
C.: Mos Craaa-ciun, cu pleee-te galben …

Ascultam in masina colinde cu Hrusca. Favorita lui O. e "Ciucur verde de matase!". Dar bineinteles ca nu a inteles bine versurile in romana:

O.: – "Ciucur verdeeeee ce mai face…"

Mama: – Pusi, nu asa: "Ciucur verde de ma-ta-se!", matasea e un material din care se fac haine, stii?

O.: – "Ciucur verdeeeee ce mai Tase, Ciucur verdeeeee ce mai Taaaaaseeeee,

Corindele corind, Corindele corind!"

F.: – Pusi, tu stii cine e Jacques Chirac?
O.: – Cine? Shakira?
...

Ora de muzica.

Se incearca un instrument vitetnamez, un fel de ol cu multe gauri. Profesorul bate in ol, scoate tot felul de sunete din instrument, dupa care le imita pocnindu-si obrajii umflati sau pielea obrazului cu gura larg deschisa. Copiii se distreaza foarte bine, incearca si ei si cam reusesc sa faca la fel.

Dupa aceea profesorul incearca alte sunete, acuma imitate batind cu pumnul strins in cap. Se pare ca incerca sa le explice cum se modeleaza un sunet si cum poate fi diferit in functie de modul de producere etc. De data asta copiii nu reusesc deloc.

Unul dintre copii pricepe de ce (trad din fr):
- Stiu de ce tu poti! Pentru ca porti barba!